Despre romani se spune ca sunt poeti, ca au o resemnare mioritica, ca sunt pasnici. Agresivitatea in cultura romaneasca este asociata cu raul. Exista mai curand, un cult al agresivitatii intoarse impotriva propriei persoane - un cult al jertfei, al renuntarii la tine si nu la agresivitatea spre un obiect exterior - un cult al pionerului, al cuceritorului.
Daca luati operele literare care sunt promovate in manualele scolare, in special cele clasice, veti vedea eroi cu o agresivitate care urmaresc propria distrugere si nu obtinerea a ceva in relatie cu un obiect exterior. Poate ca singura exceptie o constituie "Amintirile din copilarie" unde Nica isi foloseste agresivitatea in mod firesc, obtinand ceea ce doreste. Dar Nica este copil, un copil natural, obisnuit.
Aceasta selectie pare sa fie rodul unei gandiri foarte bine aleasa. Cei agresivi pierd, iar cei ne-agresivi castiga. Ce? Greu de estimat. Fat Frumos insa, indiferent de basm, se lupta cu Zmeul si castiga. Asta nu inseamna agresivitate? Care sa fie legatura intre dificultati de erectie si aceste ganduri despre invatamantul romanesc si masochismul poporului roman?
O situatie
Barbatul poate simti ca tine la partenera, ca o iubeste, ca vrea sa fie impreuna. Si totusi, cand urmeaza sa faca dragoste, nu apare erectia. Apare o stare de apatie. Barbatul este foarte preocupat de ceea ce simte partenera, de ceea ce se petrece cu ea, de ceea ce gandeste.
Isi doreste sa o faca sa se simta bine, sa ii realizeze dorintele, placerile. In viata de zi cu zi chiar reuseste sa faca asta, dar sexual nu se intampla acest lucru. Se gandeste ca are o problema, ca este bolnav, ca se intampla ceva cu el. Simte paradoxul situatiei: isi iubeste partenera, dar nu o doreste sexual, desi isi doreste sa faca dragoste cu ea.
Poate ca vi se pare un pic cam contradictoriu, dar situatia este des intalnita. In fapt, vorbim de o contradictie intre ceea ce crede ca doreste (la nivel rational, constient) si ceea ce simte (profund).
Uneori actul sexual se desfasoara fara probleme, insa atunci intervine fantasma in care barbatul se comporta altfel decat o face in mod real. Fantasma se inlocuieste cu femeia de alaturi, cu cea reala si devine lumea prin care barbatul reuseste sa isi desfasoare actul sexual asa cum simte. Iar aceste lucruri se produc in timp ce isi penetreaza partenera. Daca barbatul are o alta relatie acolo, actul sexual functioneaza fara probleme.
Pe scurt - cand este pe punctul de a face dragoste, universul lui interior este invadat de o serie de sentimente amestecate. Dar ceea ce pare a-i uni este un sentiment aparte - "a nu ii face rau". Ceea ce suporta dificil barbatul este suferinta partenerei, receptarea unei agresivitati asupra sa.
De ce sa nu supere?
In situatia de zi cu zi, supararile, agresivitatea, fac parte curenta din viata. Zilnic, tot felul de lucruri ne supara, ne deranjeaza, irita, enerveaza, agaseaza, tracaseaza. Dar dintre ele doar o parte sunt intr-adevar marcante pentru noi.
A nu supara pare un deziderat din alta lumea decat cea de zi cu zi. A invata bunatatea, a invata protectia celuilalt, pare sa fie o lectie pe care oamenii o invata inca de sunt copii. Dar tot de atunci, ei invata sa isi foloseasca si propria agresivitate, propria capacitate de a obtine placere, de a-si realiza scopurile, obiectivele. Iar aceasta capacitate de a obtine placerea presupune agresivitate.
A invata sa isi folosesti agresivitatea pare un scop pe care un barbat si l-ar putea obtine. Dar poate ca ceea ce conteaza in primul rand pentru el este sa nu fie agresiv, sa nu deranjeze partenera. Ori pentru el "a fi agresiv" si "a supara" par sa fie sinonime.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu